Istoria localităţii

Satul Isacova a fost menționat documentar în anul 1633, cînd Isac din Sinehău cumpăra părți de moșie pe Răut cu 70 de lei bătuți. Există două versiuni cu privire la originea denumirii satului. Ambele au la bază o explicaţie antoponomică. Conform primei legende, foarte demult, fugind de turci, s-a oprit în aceste locuri un oarecare Isac. Fiind locul împădurit, se ocupa cu lemnăria, apoi şi-a construit o moară. Făina care o cernea era foarte bună, deaceea veneau la el oameni din toate împrejurimile. Văzînd că le vine greu să ajungă de departe oamenii se hotărîră să-şi ridice case în apropierea morii. Cu timpul s-a format un sătuc mic, care a fost numit Isacova, după numele morarului.

O altă legendă spune că Isacova s-a pornit cu trei gospodării de răzeși: Cigodariu, Buciuşcanu şi altul Isac. Isac a fost mai în vîrstă şi numele lui l-a luat satul. Isacova s-a pornit a crește din partea din vale, de lingă rîul Răut. Înmulţindu-se încet-încet, lumea a început să se mute în deal. Au mai făcut pe urmă încă o biserică. Aşa s-a întemeiat satul.

În realitate Isacova este un sat întemeiat de răzeși și mazili, ai căror urmași încă trăiesc în sat. Unul dintre întemeietorii satului este Durac cel bătrîn, iar altul Danciul pîrcălabul. O atestare documetară din 1645, meționează demarcarea hotarului dintre satul Isacova și tîrgul Orhei. În 1725, Mihai Racoviță voievod reconfirma dreptul de proprietate al răzeșilor din Isacova și Morozeni asupra acestor moșii „pe care la trag după Danciul pîrcălabul și Durac cel bătrîn”.

În 1805 răzeșii din Isacova donează o parte din moșia lor mănăstirii Hirova care arsese.